La „concurenţă” cu „Apocalipsa” din Japonia, pe Pro TV rulează, a n-şpea mia oară?, unul dintre cele mai propagandistice filme realizate în ultimele decenii, „Ziua Independenţei”. Propagandă (SUA, puterea mondială ce nu poate fi învinsă nici măcar de extratereştri), „corectitudine politică” (un pilot de culoare şi un om de ştiinţă evreu salvează lumea) la „concurenţă” cu „sfârşitul lumii” din Libia. De pildă.
Civilizaţie de secol XXI: stăm cu ochii beliţi la televizoare şi ne uităm şi privim „sfârşitul lumii”. Mă rog, dacă şi revoluţiile nu se mai produc decât în „prime time”, nu văd de ce „apocalipsele” nu ar trebui să fie musai „live”. Teamă. Mare. Nu? Chiar dacă „în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor dori să moară; moartea însă va fugi de ei” (Apocalipsa, 9, 6)…
Pe la noi, pare – se că „sfârşitul lumii” ţine de banalitatea vieţii de zi cu zi: se scumpesc carburanţii, alimentele, salariile sunt mici, taxele tot mai mari, drumurile sunt tot mai proaste, iar guvernul nu se dă dus nici cu un snop de moţiuni de cenzură. Nu se dă dusă nici povestea autonomiei teritoriale…
Cu cutremurele – după cum zice dl. Mărmureanu – stăm bine, ca şi leul: ne vor zgâlţâi oleacă. Şi, oricum, cutremur mai mare de 7,5 nu putem avea. Ei, o să mai cadă ceva blocuri cu buline pe malurile Dâmboviţei, da cu centrala de la Cernavodă să n-avem teamă. Ca şi cu aia de pe Someş, când se va face (dacă se va face vreodată)…
Tot „bine” stăm şi cu ştirile care fac „rating”: Iri & Moni, reţele de pedofili, crime, alte divorţuri, mită, furturi, transmisiuni de război „minut cu minut”… Ştirile „normale”, esenţiale, „normal” nu mai interesează multă lume.
Aşa că nu pot decât să vă urez vizionare plăcută. La „sfârşiturile lumii”. Din noi?…